Haiducii-realitate sau mit??...

Haiducii, spirite libere, îşi părăseau casa şi trăiau în păduri. Nevoile, durerea, lipsa banilor şi asuprirea îi făceau să ia calea codrilor. Haiducii jefuiau pe cei bogaţi şi îi ajutau pe săraci, cu o parte din pradă.Sunt prezenţi în toate ţările din Balcani ca luptători pentru dreptate, împotriva boierilor locali şi ai străinilor asupritori. Trecuţi sub tăcere de manualele din epoca regilor, consideraţi elemente care provoacă dezordine, priviţi cu circumspecţie de comunişti, pe de o parte consideraţi bunicii luptei de clasă, pe de altă parte, consideraţi un exemplu nu tocmai potrivit pentru societate, în pericol de a cădea în uitare azi, haiducii cat şi pandurii, au reprezentat pentru popor, adevăraţi eroi.În Oltenia (un adevărat ţinut al haiducilor), haiducia apare ca fenomen, mult mai devreme, de fapt după 1560, odată cu Baba Novac, continuă cu legendarii Gruia Novac (unul dintre fii săi), cu Iorgu Iorgovan şi cunoşte o adevărată explozie, devenind o modă, în timpul ocupaţiei austriece până după revoluţia lui Tudor Vladimirescu.Timp de aproximativ 300 de ani, (cca.1560-1860) există un lung şi neîntrerupt şir de haiduci celebri.

Iancu Jianu,Pintea,Coroi,Toma,Novaci,Andrei Popa,Anghel Panait,Ionita Tunsu,Amza Scortan,Marius Parv,Ene Hatu,Pedra Druganescu,Neagu Papura,Avram Iancu,Gheorghe Magheru.

Vremea haiducilor apune în preajma unirii principatelor, odată cu revoluţionarul Popa Şapcă, ultimul care ridică la luptă cetele de haiduci.


"In codru verde nu se mai vede
Nu se mai pierde urma de cal
Pe la izvoare nu mai apare
Umbra calare a vreunui haiduc

La drumul mare nu mai apare
Sa mai omoare cat-un ciocoi
Sa-i ia toti banii pentru taranii
Pentru sarmanii plini de nevoi

Unde s-au dus, cand au apus
Anii de sus ai gloriei lor
Unde-s pistoalele unde-s pumnalele
Caii si flintele haiducilor"...